Lectia 41: Tabula Rasa

Convingerea este forta care modeleaza universul nostru psihic. Subiectul convingerilor noastre este forma in care ne blocam sinapsele. Prejudecata constiintei se transforma in ceea ce mintea percepe ca realitate. Liliputanele si intortocheatele trasee prin reteaua inimaginabil de complicata a sistemului nostru nervos “ingheata” in tiparele convingerilor noastre. Ca si cand tot universul conspira la acel victorios “ti-am spus eu ca asa o sa se intample” sau la cealalta varianta “mi-a fost frica de asta si asta s-a intamplat”. In aceasta retorta a mintii noastre cream experiente dupa experiente, unele placute altele nu dar (nu intamplator) de foarte multe ori prezise.

Ati observat vreodata cu atentie urmele decupate de zatul de cafea pe peretii unei cesti? Mintea noastra este cea care identifica figuri, caini si pisici, drumuri si inele. Nu este nimic acolo. Sau este totul. Aceeasi “ceasca” este diferita pentru fiecare privitor. Cititul in cafea poate fi un exercitiu de sondare a mintii. Testul Rothschild folosit in psihologie face acelasi lucru: obiectiveaza conceptele mintii. Pacientul “vede” in petele de pe planse obiecte in conformitate cu modelele in care ii sunt configurate constientul si inconstientul.

Constienta (prin care desemnam “capacitatea de a sti “) este instrumentul care a daruit omului un avantaj extraordinar pe scara evolutiei. Orice lucru cunoscut poate deveni controlabil. Caci doar cunoasterea elibereaza. Nu mai suferim de frig sau de caldura, am eradicat multe epidemii, zburam desi nu eram “echipati” pentru asta, facem copii cand ne dorim si nu cand se intampla. Capacitatea noastra de “a sti” este raspunzatoare de toate realizarile care depasesc cu mult posibilitatile noastre fizice. Dar ca sa stim trebuie intai sa aflam iar instrumentul prin care aflam este observarea. Adica atentia. Atentia transforma necunoasterea in cunoastere. Devenim constienti de lucrurile asupra carora ne indreptam atentia. Atentia realizeaza diviziunea creatiei. O imparte in bucatele din ce in ce mai mici. Atentia "pune sub lupa" si permite constientizarea detaliilor.
Atentia are nevoie de subiecte de studiu. Ea nu se odihneste niciodata. Cand nu-i dam de lucru, isi gaseste singura: cauta necunoscutul pentru a-l transforma in cunoscut.
In subconstientul nostru exista tot ceea ce nu stim despre noi insine. Unele din aceste necunoscute sunt tinute acolo “cu forta”, prin mecanisme de protectie menite sa ne apere de durerea provocata de constientizarea lor. “Sunt incapabil”, “ma tem”, “sunt nemeritoriu” stau ingropate in acest “sac de gunoi” iar refularea lor da nastere frecvent unei personalitati narcisiste. Pentru a contracara sentimentul incompetentei, egoul se hipertrofiaza in directia unei pretuiri de sine exagerate. Toate particularitatile caracterului nostru au in subconstient un complementar. Calea de mijloc este calea regala, restul sunt doar devieri, nu conteaza in ce directie. Timiditatea exprimata in exterior poate ascunde o aversiune fata de oameni, generozitatea o avaritie ascunsa, masochistul este deseori un agresor care se foloseste de vinovatie si compatimire pentru a-i manipula pe ceilalti.
In tot acest paienjenis de virtuti si defecte, de exprimari si refulari, de adevaruri si minciuni, de acceptari si respingeri, omul se prezinta ca un bolnav psihic ce sufera de o maladie numita “scindarea personalitatii”. In interior suntem populati de o multime de personaje: Copilul, Adultul si Parintele, sau Ana, George si Costel, sau Printul si Cersetorul, sau “eu la 10 ani”, “eu la 15”, “eu la 30” etc. Fiecare experienta de viata vine sa ne mai elibereze de un tabu, sa ne mai invete inca un “never say never”. Incetul cu incetul, subconstientul este revelat constientului, necunoscutul devine cunoscut, trecem peste situatii carora nu am crezut ca le vom face fata. Invatam. Doar cand Adamii din noi realizeaza ca sunt partile aceleiasi entitati, Eu-rile multiple se contopesc in Dumnezeu.

Unde este liberul-arbitru in acest proces ce pare ca se desfasoara automat? Suntem programati sa trecem aceste incercari sau putem alege? Exista destin sau alegere? Exista si destin si alegere. Ceea ce depinde de noi este felul experientei prin care vom intelege. Pentru ca de inteles trebuie sa intelegem. Cu forta sau cu vorba buna, prin suferinta sau prin intelepciune, prin experiente fericite sau nu. Lasata libera, atentia se va concentra pe locul unde este cel mai mare deficit de cunoastere. Asemeni apei care umple golurile. Cel mai fidel indicator al necunoasterii este frica. Ne temem de necunoscut pentru ca el inseamna lipsa de control. Subiectele fobiilor noastre sunt situatiile carora credem ca nu le putem face fata.
Atentia se va concentra firesc catre fricile nestiute, catre dorintele reprimate, catre viciile noastre ascunse. E un mecanism foarte bun, caci privim lumea prin lentila propriului psihic si aceasta lentila trebuie curatata.
Pe scara evolutiei noastre am avut momente in care a fost nevoie sa facem abstractie de ceea ce simtim pentru ca erau lucruri mai importante de facut cum ar fi lupta pentru supravietuire. Am depasit etapa in care ne razboiam in exterior pentru existenta si noua provocare care a aparut dupa ce am pasit peste aceasta treapta este problema propriului nostru psihic. Daca am reusit sa modificam mediul inconjurator la cerintele noastre, a venit vremea sa invatam sa acordam vointei noastre propriul nostru interior.

 Avem in interiorul mintilor noastre instrumentele necesare pentru a ne alege experientele numai ca nu stim sa le folosim. Nu ne-am exersat deloc abilitatea de a le manui in sensul dorit de noi. Suntem la cheremul propriilor forte psihice care ne stapanesc ele pe noi in loc sa le controlam noi pe ele.
Controlul se obtine prin cunoastere si nu prin reprimare. Stihiile propriului psihic trebuiesc observate, intelese, acceptate. Doar asa le vom domestici. Cand Dumnezeu l-a facut pe om stapan peste animale, le-a adus in fata sa (sa le cunoasca) si el (Adam) "le-a pus nume". Numele este un semn de recunoastere.
Asemenea cunoasterii exterioare, si cunoasterea interioara incepe cu observatia. Incepe cu atentia. Constientizarea este o etapa obligatorie prin care trece drumul catre rezolvarea conflictelor interioare. Atentia presupune obiectivitate. Nu putem cunoaste un lucru daca pornim deja de la prejudecati. Daca incercam sa-l facem sa se potriveasca conceptiilor deja formate in loc sa-l observam asa cum este el, nu avem nici o sansa sa ajungem intr-adevar la cunoastere. Daca porneam de la premisa ca nici un animal nu poate alerga mai repede decat noi doar pentru ca nu ne convenea avantajul lui pe terenul de vanatoare, nu am fi reusit niciodata sa vanam nimic si am fi pierit prin infometare. De ce atunci nu vrem sa acceptam ca in interiorul mintilor noastre zac pulsiuni, amintiri si dorinte care nu ne plac? Daca acesta este adevarul el trebuie scos la lumina. Nu ne putem lupta in intuneric. Atentia si observarea aduc lumina in beciurile mintilor noastre. Este o etapa obligatorie pentru a ajunge sa ne atingem scopul, acela de a ne controla propriul psihic.

Atentia indreptata spre interior este asemenea unui far care descopera teritoriile si ne ajuta sa facem o harta. Urmeaza alegerea: vrem sa traim in locurile sterile sau in cele fertile? Fiecare loc are avantajele si dezavantajele sale. Ne asumam riscuri sau nu? In jungla este multa hrana dar si multe pericole. Stepa este arida dar pradatorii sunt vizibili de la distante mari. Doar cunoasterea fiecarui loc, cu bunele si cu relele lui permite o alegere corecta, asumata. Daca suntem constienti ca stabilitatea inseamna si plictiseala, ca adrenalina este si suferinta, ca libertatea implica si singuratate, consecintele alegerilor noastre nu ne vor lua prin surprindere si nu ne vom considera victimele unei sorti vitrege. Un copil este nefericit cand este obligat sa doarma desi este spre binele lui. Un “bine”, daca nu este inteles produce nefericire si invers, necunoasterea consecintelor unui “rau” ne produce o stare temporara de bine. Nestiinta ne determina sa luam binele drept rau si raul drept bine. Nestiinta ne face sa ne simtim victimele unui univers care joaca ruleta ruseasca cu vietile noastre desi el este ordonat de legi foarte stricte cum este gravitatia sau electromagnetismul. Iar la stiinta nu ajungem daca nu renuntam la prejudecati.

Daca ne consideram atoatestiutori, nu mai e loc pentru evolutie. Evolutia incepe prin renuntarea la convingeri care se produce fie “natural”, prin experiente de viata traumatizante, fie lin, prin abandonarea benevola a prejudecatilor. Din cand in cand, in fata unei noi experiente trebuie sa facem “tabula rasa” cu convingerile noastre si sa fim doar atenti.

Goliti cupa ca sa o puteti umple din nou, este mesajul celei de-a XIV-a arcane a Tarotului numita "Temperanta". Atunci cand priviti ceva cu atentie, uitati tot ce stiti pentru ca observatia sa fie corecta. Si din cand in cand, uitati-va la cer ca si cand nu l-ati mai vazut vreodata! Nici nu stiti cat de frumos este cerul cand il priviti astfel!

4 comentarii:

  1. Buna
    Numele meu este Iacob Constantin si va scriu pentru a va propune sa facem un schimb de linkuri - 3 way link exchange - in sensul ca eu voi pune linkul dumneavoastra pe http://iasi-lantul-amintirilor.blogspot.com/ iar dumneavoastra imi adaugati un link catre http://iasi365.com cu titlul Iasi (fara diacritice).
    Daca doriti sa facem schimbul doresc sa-mi spuneti titlul linkului dumneavoastra.
    Va doresc toate cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte multi dintre noi au probleme care le fac viata de zi cu zi mai grea decat ar trebui sa fie. Daca nu stii de ce nu merg relatiile sau cine esti cu adevarat, si vrei sa afli cum poti ajunge fericit trebuie sa muncesti mult cu propria persoana in primul rand.

    RăspundețiȘtergere

comentarii