Lectia 12: Interpretarea fizica a Genezei

Multi specialisti in Kabala sustin ca primul vers al Genezei (“La inceput, Dumnezeu a facut cerul si pamantul”) contine in forma concentrata intreaga intelepciune a Bibliei. Fara a avea pretentia ca am ajuns la sensul sau ultim, va propun o descifrare stangace dar, cred eu, logica a primului vers al Genezei.

Primul cuvant, tradus in mod curent prin “la inceput” mai are inca un sens, atat in greaca veche cat si in ebraica, si anume acela de “principiu”, de “concept” sau “punct de vedere”. Ebraica este o limba simbolistica, fiecare litera si fiecare cuvant fiind un cumul de semnificatii, asemenea arcanelor de Tarot. Privit astfel, primul cuvant al Bibliei ne reveleaza deja existenta "punctului de vedere". Si sarpele a promis Evei ca "vi se vor deschide ochii". Dumnezeu (Iehova) pe de alta parte, inseamna “Eu sunt”. Cand Moise il intreaba pe Dumnezeu “Cine sa le spun ca m-a trimis la voi?”, Dumnezeu insusi ii reveleaza acest nume: “Spune-i ca te-a trimis “Eu sunt cel ce sunt. Acesta este considerat numele secret al lui Dumnezeu a carui rostire i-a facut pe egipteni sa ii elibereze pe evrei din sclavie. Acelasi “eu sunt”, i-a determinat pe cei care se dusesera sa-l aresteze pe Isus in gradina Ghetsimani sa cada la pamant.
Primele doua cuvinte ale Bibliei ne descriu originea creatiei ca "un punct de vedere" al lui "Eu sunt" care produce o actiune. "A face” (“bara” in ebraica, cu semnificatia de “a crea”)  este o actiune, o miscare, nu o existenta ci o “intrare in existenta”. In dictionar cuvantul "timp" este explicat prin "miscare". Timpul este fateta creatoare a lui Dumnezeu.
Primele creatii ale acestei constiinte restranse la un punct de vedere au fost “cerul si pamantul”.
Categoric nu este vorba despre ceea ce numim noi "cer si pamant", pentru ca pamantul si cerul asa cum le stim apar ca o creatie a zilei a doua si a treia.
6. “Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
Despre care cer si despre care pamant este vorba atunci in prima zi a creatiei?
Lamuriri ne aduce al doilea vers al Genezei care ne da si cateva informatii despre acest “pamant”.
“Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”.
Sa rescriem primele doua versuri intr-o maniera frazeologica mai clara:
" La inceput, Dumnezeu a facut cerul si pamantul, si pamantul era netocmit si gol."
“Netocmit” inseamna “inform”. Cuvantul ebraic pentru “gol” are si semnificatia de “nedeslusit”, "nevazut", "in ceata". Ce poate fi atunci acest pamant inform si nevazut?
A doua fraza pare sa aduca lamuriri asupra celei dintai, nici un alt verb care sa semnifice o noua creatie ne mai aparand in text:
"Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor".
Cele doua parti create, "cerul si pamantul" sunt descrise ulterior ca un duh si niste ape adanci. Pamantul netocmit si apele, de asemenea fara forma, se refera la acelasi lucru. Iar cerul este renumit “Duhul lui Dumnezeu”. "Intunericul" nu poate avea sensul de “fara lumina” in acest moment al creatiei deoarece lumina este creata mai tarziu, deci singurul sinonim ramane acelasi “nevazut”. Primele creatii par sa fie un Duh si o substanta informa si nevazuta, numita uneori pamant, alterior apa, altadata abis sau adanc.
"Duh" in ebraica este si “spirit”, “suflare”, “suflet”, “respiratie”. Sa nu uitam ca omul este construit din tarana peste care Dumnezeu “sufla viata”. Cerul primei creatii este dupa Philon si Origen lumea incorporabila, inteligibila, noetica denumita de altii “lumea spiritelor”.
Apa sau pamantul primei creatii trebuie sa fie altceva. Ce substanta este aceasta care nu are forma, care este nevazuta si peste care "se poarta" (sau zboara?!) spiritele? Asa ajungem la un element care a fost considerat multa vreme de catre antici substanta primordiala a universului, a carei existenta a fost infirmata ulterior de cateva cercetari superficiale si care a revenit in forta in lumea fizicii de astazi sa tulbure multe minti luminate: eterul. Numit astazi “campul zero”, eterul reprezinta originea particulelor cuantice care se formeaza si se dizolva continuu in acest “gol”. El reprezinta de fapt spatiul dintre bucatelele de materie si de aceea a fost denumit "vid". Dealtfel, notiunea de “camp” poate fi suprapusa peste aceea de “pamant” si chiar si peste aceea de "spatiu".
Max Plank a calculat densitatea energetica a acestui "vid" si a ajuns cu stupoare la un numar, numit chiar “constanta lui Plank”, a carei valoare depaseste orice imaginatie. Conform calculelor sale, intr-un metru cub de vid este o energie echivalenta unei cantitati uriase de materie: tot universul vazut de om prin cele mai performante telescoape. Energia continuta in spatiul neocupat de materie este deci mai mare decat cea inmagazinata in atomi. "Spatiul" vazut astfel este un potential care se exprima ca un camp de forte, adica de unde. Unda longitudinala este energie. Unda transversala are traseu sinusoidal si este materie. Va aminteste de ceva sinusoida? Intrebare ajutatoare: cum simbolizam sarpele?
Materia in fapt nici nu exista. Atomul, considerat initial ca "cea mai mica bucatica de materie" s-a dovedit a fi un imens spatiu gol cu un nucleu in centru si minusculi electroni la periferie. Nici nucleul nu sta mai bine la acest capitol: si el este un spatiu gol in care se misca infinitezimale particule cuantice. Faramitarea materiei continua si in zilele noastre in acceleratoarele de particule si tot ce gasim este doar spatiu care se misca. Este doar un potential care se exprima prin miscare.
Imaginati-va ca aveti in mana o piatra agatata de o sfoara. Daca va invartati destul de repede, ceea ce veti observa este un cerc care va inconjoara, cerc care nu este altceva decat miscarea pietrei in spatiu. Si o torta daca ati avea in mana, invartirea ei cu viteza suficienta ar crea impresia unui cerc de foc. Miscarea extrem de rapida in sfere a electronilor este perceputa ca “atom”. Nu exista materie. Exista doar spatiu care se misca.
Doar unde care se propaga. Doar vibratii. Va amintiti Evanghelia lui Ioan? "La inceput a fost Cuvantul".
Pentru ca nu stim sa „impachetam“ unda si nici sa o defasuram, noi consideram materia si energia ca fiind lucruri separate. Materia este unda impachetata (transversala), energia este unda desfasurata (longitudinala). Sarpele care inainteaza sinusoidal  este energie manifestata in materie. Einstein a demonstrat ca materia si energia sunt doua forme de manifestare ale aceluiasi lucru.

Lumina apare ca urmatorul act de creatie si in acest moment nu poate avea semnificatia de “lumina solara” deoarece astrii au fost conceputi ulterior. Lumina are natura duala, de unda si corpuscul si este prima forma de "materie perceptibila". Cred ca “fotonii” ar exprima mai bine aceasta prima materie perceptibila denumita aici “lumina”. Sunt cele mai mici particule de materie “vizibila”. Fotonii sunt particule cuantice, toate celelalte forme (quarci, electroni, mezoni etc) nu le sunt decat rude apropiate. Daca ati fi vrut sa numiti lumea cuantelor folosind un sinonim, ati fi gasit un cuvant mai potrivit decat “lumina”?
Egiptenii spuneau ca materia este lumina inghetata. Cand aceasta isi “prinde coada” pe suprafata unui torus (marul), o numim materie. Torusul, gogoasa sau marul (!) sunt forma de baza pe care se incolacesc cuantele pentru a crea materia.

Materia elementara, asa cum este fotonul si electronul poseda o caracteristica extrem de ciudata pentru ceva neinsufletit: EMPATIA. Daca o privim si ne asteptam sa se poarte intr-un anumit fel, ea chiar asa face (legea observatorului). Daca doua particule-pereche sunt despartite si actionam asupra uneia, cealalalta va suferi acelasi efect, indiferent de distanta care le separa (legea inseparabilitatii cuantice). La nivel cuantic tot universul fizic este interconectat. "Efectul fluturelui", atat de bine exprimat in filmul cu acelasi nume, este o realitate, nu o fictiune.
Materia chiar pare sa ia forma gandurilor noastre. Acolo unde inertia/masa este foarte mica, unde potentialul este inca neexprimat, noi dam forma acestui potential. Electronul sau fotonul sunt unde care "ingheata" in particule cuantice atunci cand le privim. Materia are nevoie nu doar de Observator ca sa existe, dar si ca acesta sa o priveasca, altfel este doar un potential.
Privindu-se in Oglinda Timpului care transforma, "Eu sunt" devine in prima zi a Genezi "Eu sunt Spirit si Eter(potential)" , in cea de-a doua "Eu sunt Spirit si Lumina(energie si materie)". Sfanta Treime.
Imaginea lui "Eu sunt" in oglinda Timpului o numim "realitate" si este o holograma, ne caracterizeaza desi nu ne defineste asa cum fotografia unei cascade nu este cascada.
Suntem compusi din cuante si tot noi le cream atunci cand le observam. Creatura este Creator. Oglinda Timpului ne ajuta sa intelegem ca Creatura este Creatorul. Lui Adam i se indeplineste dorinta, aceea de a afla ca este asemeni lui Dumnezeu pentru ca ulterior sa inteleaga ca este Dumnezeu.

Sa-l urmarim pe Newton in gradina, sub universalul copac al discordiei:
Observatie: Un mar cade din copac.
Intrebare: De ce? Ce-l face sa se duca spre pamant? De ce nu ramane suspendat in aer?
Revelatia lui Newton: Il atrage pamantul.
Legea: corpurile materiale se atrag unul pe celalalt cu o forta proportionala cu masa proprie.
Cam asa am aflat despre gravitatie. Tot cu ajutorul marului, tot prin “cadere” pe pamant, tot intr-o gradina. Jung numea aceste coincidente, “coincidente semnificative” si si-a trait propria revelatie intr-o zi in care, frustrat ca nu reusea sa inteleaga mecanismul psihologic al anxietatii care tinea de mult timp prizoniera o pacienta de-a sa, o asculta relatandu-i un vis despre un scarabeu verde. In acel moment, un scarabeu verde s-a lovit de fereastra. Ciudat este ca aceasta specie de scarabeu nu se numara printre cele care vietuiau in arealul in care se gasea cabinetul sau. “Evrika!”, a strigat probabil si fericitul doctor de minti.
"Dragostea este o gravitatie metafizica" canta John Lenon.

Un comentariu:

  1. De acord cu interpretarea referitoare la unda sinusoidala.Chinezii spun ca totul e "chi" din ce in ce mai condensat pana la materie bruta.Energia circula intr-un torus, dublu torus, mai exact pe suprafata unei clepsidre.Chinezii antici au descoperit ingineria lui Dumnezeu si au folosit-o in vindecare si in arte martiale.O gasim intr-o arta martiala numita taijiquan gresit interpretata de multi dar care inca este predata corect in unele cercuri ca de exemplu pe siteul practicalmethod.com.
    Nu are de a face cu energia mintii decat intr-o faza foarte avansata in rest e transformarea fortei fizice newtoniene si conversia ei in traiectul universal a torusului.Numai asa unul mic il poate invinge pe unul mare iar forta e disipata.
    Marko Rodin are o interpretare foarte interesanta despre energie, minte si corespondenta lor numerologie.

    RăspundețiȘtergere

comentarii