Lectia 39: Degrevarea de efort

A venit si momentul in care spuneti: duca-se! Ati fost tristi. Sau plini de furie. Sau de resentimente. Apoi se aseaza linistea. “Faca-se voia ta!” este degrevarea de efort, este resemnarea, este pacea. Este cedarea controlului. O oboseala psihica ce va apropie de somnul suferintei. Nu este nimic dramatic aici, in momentul acesta de care v-ati temut atat. Este doar eliberare.


Asta daca ati facut tot ce s-a putut pentru a va salva iubirea. Doar daca nu mai exista nici o cale pe care sa nu fi mers, nici o potentiala solutie pe care sa nu o fi incercat, nici o treapta pe care sa nu fi coborat, nici o mana pe care sa nu o fi intins.

Daca tot ce era de facut ati facut, in oboseala care v-a cuprins la sfarsitul anevoiosului drum al descoperirii de sine prin intermediul partenerului dumneavoastra, va veti afla pe voi insiva diferiti... cumva altfel... Mai intelepti, mai toleranti, mai luminati. Acum puteti intr-adevar ierta, o iertare care nu urmareste un interes, o iertare care nu va aduce nimic, doar ca va lasa sa va desfaceti de vechi, doar ca va lasa sa renuntati la vechea haina pentru a va invesmanta in una noua. Este iertarea de sine. Va iertati, va absolviti de misiune, renuntati la Golgota pentru ca ati ajuns la inviere. Vechile conditionari isi dau sufletul si un fluture nou-nout sparge crisalida si zboara afara. Zbuciumul inceteaza. Urmeaza plutirea. Multumiti-i fostului Invatator si bucurati-va de recompensa imponderabilitatii.

Intr-o abordare mai pragmatica, doar momentul in care va convingeti ca omul de langa voi nu va raneste doar pentru ca l-ati ranit, nu va intoarce spatele doar pentru ca i l-ati intors pe al vostru, nu va mai iubeste doar pentru ca nu i-ati aratat iubire, nu va iarta doar pentru ca nu l-ati iertat, doar in acel moment in care veti realiza cu sinceritate ca ati epuizat toate caile de a va demonstra voua insiva ca nu va temeti sa va dezvaluiti propriile sentimente, propriul chip ascuns, doar atunci aratati-va si resemnarea, atunci dati drumul sufleteste omului care vrea sa plece. O sa regrete sau nu, chiar nu mai este problema voastra. Si-a invatat sau nu si el lectia, chiar nu mai este problema voastra. Va plati sau nu, tot nu mai este problema voastra.

Este dificil de recunoscut aceasta etapa, pentru ca de multe ori pe parcursul drumului spre cruce ati crezut ca ati ajuns la limita si ati vrut sa abandonati. Acum nu este insa un abandon, este o smerenie. Este infrangerea orgoliului de a nu putea accepta ca universul nu va da ceea ce va doriti. O face doar pentru ca el este Mos Craciun real, da cadouri doar copiilor care au luat note mari.

Este o maturizare, este o capitulare, o renuntare la lupta, la scop. Veti identifica finalul epopeei prin sentimentul de liniste pe care vi-l da, prin mirosul proaspat ca al padurii dupa furtuna, prin lipsa suferintei.

Atata timp cat gandul la omul pe care l-ati iubit candva este inca dureros, inseamna ca nu ati facut tot ce se putea face. Inseamna ca subconstientul dumneavoastra stie ca inca mai aveti de invatat. Nu aveti cum sa pacaliti universul. Durerea este busola dumneavoastra. Cat inca va uitati la celalalt cu repros, la dumneavoastra priviti astfel. Cat nu va puteti desprinde atunci sunteti inca prinsi in karma, sunteti inca dependenti de profesorul dumneavoastra, nu ati trecut inca clasa. Pentru ca inca va identificati cu Ego-ul dumneavoastra, singura solutie este sa spuneti “Faca-se voia Ta Doamne, nu a mea”. Repetati la nesfarsit aceasta mantra datatoare de liniste care va degreveaza de efort. Prin ea predati controlul Divinitatii binevoitoare din dumneavoastra insiva care le stie pe toate si care nu va rataceste pasii printre orgolii, complexe si frici, asa cum o face constienta cea muritoare. Aveti incredere, caci doar ea stie ce este mai bine sa se intample.

Desigur ca puteti face uz de liberul arbitru si sa va luati lumea-n cap, sa va aruncati cu disperare in alta relatie, intr-un alt pat, in alte brate si viata sa v-o ia incet-incet pe alt fagas. Daca insa chiar si asa inca nu l-ati iertat pe omul din trecutul dumneavoastra, inseamna ca inca nu l-ati uitat. Lectia este inca acolo si se va intoarce.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

comentarii