Lectia 19: "Nu ni se intampla intotdeauna ceea ce meritam, doar ceea ce ne seamana"

Maria este o femeie intr-adevar frumoasa. Are tinuta, are clasa si o ajuta si mintea. Este inteligenta, cultivata, constiincioasa, fidela. Are tot ce-si poate dori un barbat. Si totusi, n-are noroc. Primul sau prieten a inselat-o si i-a facut inima tandari. Si-a reconstituit-o cu greu din cioburi, acum este iar intreaga dar cu cicatrici serioase. Lipitura se vede.
Cand intr-o zi s-a surprins surazand fara motiv copacilor infloriti, a realizat ca se indragostise de Alexandru. O curta de multa vreme dar ea nu mai putea simti nimic cu sufletul zdrelit. Acum se pare ca-si revenise si iubea din nou.
Sorbea din cafea tinand ceasca aburinda si parfumata cu o mana in timp ce pe cealalta o tinea in palma lui Alexandru. Vorbeau verzi-si-uscate si viata era frumoasa.
Pana in momentul in care o tanara zvelta si gratioasa a aparut in cafenea. Singura. S-a asezat la o masa vecina si fericirea Mariei s-a dus pe apa sambetei.
“ Nu e mai frumoasa ca mine, s-a incurajat ea. Dar este mai slaba si are picioarele mai lungi”.
Asta chiar era o problema, pentru ca lui Alexandru ii placeau picioarele lungi (si cui nu-i plac oare?). Cateva minute a sperat ca el sa n-o observe. Semana putin cu sclifosita aia cu care l-a gasit pe Andrei in pat. O sa se intample iar?
Alexandru a remarcat ca devenise agitata si a intrebat-o ce s-a intamplat.
- Mi-e putin rau, a ingaimat Maria. Poate de la caldura.
- Te-ar ajuta sa-ti dai cu putina apa pe fata si pe maini? a incercat el.
- Ma duc pana la baie.
Intorcandu-se dupa cateva minute, iremediabilul se produsese: Alexandru vorbea cu individa. Mariei i s-a ridicat sangele la cap. “Asa sunt toti, abia asteapta sa te intorci cu spatele ca sa-si faca zambre cu alta”, a concluzionat ea in gand. Si-a scos telefonul din geanta si l-a sunat pe Andrei apoi s-a reintors la masa cu un zambet larg pe fata si cu barbia ridicata. Inainte sa apuce sa spuna ceva Alexandru, i-a comunicat pe un ton sec:
- Ma duc sa ma vad cu Andrei.
Alexandru si-a lasat ochii in jos, invins. Stia ca inca il iubeste pe fostul ei prieten. De ce oare? Doar o inselase si se purtase ca un nemernic. Baietii buni n-au noroc, si-a amintit vorbele bunicii cand intr-o seara de Craciun ii daruise o pereche de rame de ochelari care il costasera doua burse. Doar il lasase sa o tina de mana si el incepuse deja sa-si faca iluzii. Ce imbecil sunt, se gandi el. Ceva in inima lui a facut “trosc”.
Un minut mai tarziu, Maria iesea pe usa cafenelei, profund nefericita si dezamagita. A intors capul o clipa doar pentru a o vedea pe sclifosita aia cu picioare lungi cum se muta la masa lui Alexandru. “Macar Andrei are bani. Daca tot e sa ma insele, macar sa plang in Primaverii si nu in Berceni”, isi spuse ea si grabi pasul spre masina.
- Du-te dupa ea! Alexandru, du-te dupa ea! ii repeta sora-sa, sclifosita cu picioare lungi. Dar Alexandru era cu mintea departe, gandindu-se ca s-a terminat cu “baiatul bun”. Femeile nu iubesc decat Andrei nenorociti care nu dau doi bani pe ele.

Nu am pretentia ca viata are intotdeauna izul asta de telenovela. Relatiile nu se termina mereu asa de brusc, inainte chiar de a incepe, de la un “missunderstanding”. Am recurs la aceasta reprezentare doar pentru a fi mai succinta. Oricat de lung ar fi romanul, oricate sanse am avea sa inlaturam confuzia, traumele noastre contribuie zi de zi la erodarea iubirii. Nu iubirea inceteaza sa existe, noi o incarceram in ziduri menite sa ne apere de suferinta. Este atat de greu “sa ne tinem de capatul nostru de esarfa”, cum spunea un psiholog. Pentru ca ne acoperim ranile cu carapace groase cu tepi care ajung sa lezeze cicatricele nevindecate ale celuilalt. Experientele avute ne-au invatat ceva dar concluzia este gresita daca este amara, daca ne intareste frica. Daca incepem sa vedem rivali in oamenii din jur, noi ne-am comparat cu ei. Daca suntem gelosi, daca credem ca cel iubit nu ne mai iubeste si alege pe altcineva, noi nu ne mai iubim, noi nu credem ca meritam sa fim alesi.
O sa-mi replicati ca nu v-ati asteptat sa fiti tradati si totusi ati fost, ca nu cunoscuserati gelozia pana la momentul la care partenerul a preferat o alta persoana, ca ati avut incredere si increderea v-a fost inselata.
Dupa cum am spus deja, extemporale dam cu totii. Suntem elevi in bancile vietii si dam nenumarate examene. Nu putem cere sa ni se dea alta problema, sa ni se dea alt chestionar. Putem doar sa ne ridicam din banca si sa iesim afara, dar acelasi chestionar ni se va materializa in fata ochilor pana cand vom afla raspunsul corect. Abia atunci vom avea o perioada de liniste pana la urmatorul test.
Daca partenerul ne-a inselat, ce e de facut? Care este lectia de viata care mi-ar permite sa nu mai trec prin asa ceva niciodata? Dar daca a murit? Dar daca nu ma mai iubeste? Dar daca m-a abandonat? O sa folosesc o metafora.